(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritãti ori institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere si atrage rãspunderea disciplinarã a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevãzut la alin. (1) se poate depune reclamatie la conducãtorul autoritãtii sau al institutiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunostintã de cãtre persoana lezatã.

(3) Dacã dupã cercetarea administrativã reclamatia se dovedeste întemeiatã, rãspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamatiei si va contine atât informatiile de interes public solicitate initial, cât si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.

(1) În cazul în care o persoanã se considerã vãtãmatã în drepturile sale, prevãzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la sectia de contencios administrativ a tribunalului în a cãrei razã teritorialã domiciliazã sau în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul autoritãtii ori al institutiei publice. Plîngerea se face în termen de 30 de zile de la data expirãrii termenului prevãzut la art. 7.

(2) Instanþa poate obliga autoritatea sau institutia publicã sã furnizeze informatiile de interes public solicitate si sã plãteascã daune morale si/sau patrimoniale.

(3) Hotãrârea tribunalului este supusã recursului.

(4) Decizia Curtii de apel este definitivã si irevocabilã.

(5) Atât plângerea, cât si apelul se judecã în instantã în procedurã de urgentã si sunt scutite de taxã de timbru